În 1956, anul în care a început sistematizarea oraşului Galaţi, grav afectat de război, sculptorii au primit primele comenzi pentru realizarea unor busturi. Câţiva ani mai târziu, când s-a adoptat hotărârea privind ridicarea Combinatului siderurgic de la Galați, a început şi construcția cartierului Țiglina pentru familiile siderurgiştilor. În 1965 se hotărăşte integrarea în structurile arhitecturale şi de urbanism a unui complex de artă monumentală și decorativă. Deşi inegal ca valoare – au participat la acest proiect artişti cu stiluri diferite, materialele folosite (ceramică smălțuită, gresie, mozaic, marmură, cărămidă etc) nu au fost întotdeauna de calitate - ansamblul monumental decorativ de la Galați cuprinde unele lucrări care se încadrează destul de bine în proiectul de arhitectură. La sfârşitul deceniului opt Galaţiul a devenit primul oraş pentru care au fost realizate lucrări monumentale în metal în cadrul unui simpozion de sculptură. A fost utilizată, atunci, tehnologia de la Combinatul Siderurgic şi de la Şantierul naval.
Un interlocutor preţios în perioada de documentare a fost istoricul de artă Corneliu Stoica, autor al monografiei "Monumente de for public din municipiul Galați":