Număr co-finanțat de Ordinul Arhitecților din România

Simpozionul urban s-a dezvoltat în deceniul opt ca un caz particular al simpozionului de sculptură. În centrele urbane au pătruns, astfel, experienţe formale şi tematice întâlnite până atunci doar în locuri retrase, în natură. La Galaţi şi Brăila dimensiunea experimentală a fost amplificată de utilizarea unui nou tip de material, metalul şi a unor soluţii constructive ivite prin utilizarea tehnologiei de la Combinatul siderurgic şi de la şantierele navale. Tradiţia simpozionului urban de sculptură continuă cu succes în ambele localităţi.

SIMPOZIONUL INTERNAȚIONAL DE SCULPTURĂ MONUMENTALĂ „NICĂPETRE”, BRĂILA
RAPORT ASUPRA EDIȚIILOR DIN 2015 ȘI 2016

Simpozionul Internaţional de Sculptură Monumentală „Nicăpetre” este organizat de Consiliul Judeţean Brăila prin Muzeul Brăilei „Carol I” şi Centrul Cultural Nicăpetre, în parteneriat cu Primăria Brăila.

Iniţiativa organizării Simpozionului a pornit de la o constatare simplă, aceea că nu există, în Brăila, monumente care să exprime identitatea oraşului. Există monumente care au ajuns, în timp, să fie asociate cu imaginea oraşului, cum sunt ceasul din Piaţa Traian, grupul statuar Traian din aceeaşi piaţă şi ansamblul de fântâni cinetice de pe Esplanada Dunării [1], după cum există, desigur, şi busturi ale personalităţilor culturale sau ştiinţifice născute în Brăila, dar nu există monumente care să reprezinte sau să facă în vreun fel referire la poveştile identitare ori la personaje – fie ele reale, mitice sau ficţionale – semnificative pentru istoria şi cultura locului. Tema ediţiei din 2015 a fost „Pescarul Brăilă”, întemeietorul legendar al aşezării Brăilei, iar tema ediţiei din 2016 a fost „Chira Chiralina”, eroina nuvelei omonime (1923) a scriitorului brăilean Panait Istrati.

O altă situaţie pe care rezultatele acestui Simpozion sunt menite să o amelioreze o reprezintă (cvasi)absenţa lucrărilor de artă monumentală în perimetrul oraşului, statuile de pe cuprinsul bulevardelor şi Grădinii Publice fiind de dimensiuni mai degrabă medii. Sculpturile monumentale ale simpozionului precedent, „Donaris” (1981), sunt amplasate de-a lungul Falezei Dunării, într-o zonă circulată intens în anotimpul cald, dar altfel plasată la periferia arealului traversat zilnic de către locuitori.

Simpozionul se doreşte a fi, totodată, o formă de a onora numele lui Nicăpetre (1936, Brăiliţa – 2008, Toronto), cel mai important sculptor născut în Brăila, autor de sculptură monumentală, praticipant el însuşi la tabere de sculptură naţionale şi internaţionale.

Iniţial, au fost planificate şapte ediţii, însă în cele din urmă numărul ediţiilor preconizate a fost restrâns la patru, ultima, programată în 2018, având rolul să marcheze trei jubilee importante: împlinirea a un secol de la Marea Unire, la nivel naţional, iar la nivel local, 650 de ani de la prima atestare documentară a aşezării Brăilei şi 190 de ani de la revenirea ei la Ţara Românească. Trebuie spus totuşi că, chiar dacă există o intenţie fermă de a duce la bun sfârşit toate cele patru ediţii, factori obiectivi fac ca decizia de organizare a Simpozionului să se ia de la un an la altul.

Apelul la participare, împreună cu regulamentul Simpozionului, au fost publicate pe site-ul oficial al Muzeului Brăilei „Carol I” şi pe paginile de Facebook ale Secţiei Artă, atât în limba română, cât şi în limba engleză; versiunea în limba engleză a fost trimisă către Asociaţia Internaţională a Sculptorilor Monumentalişti şi către mai multe uniuni naţionale de creaţie. Răspunsul a fost unul consistent: s-au înscris, atât în 2015, cât şi în 2016, peste patruzeci de sculptori de pe toate continentele.

Descrierea temelor a fost în aşa fel formulată încât să ofere cât mai multe repere unui sculptor (în mod previzibil) nefamiliarizat cu cultura şi tradiţiile locului şi să faciliteze o diversitate de posibile perspective / puncte de plecare în conceperea proiectului.[2] Nu au fost impuse limitări în sensul exprimării vreunei preferinţe pentru abstract sau figurativ. Adecvarea la temă a fost o condiţie absolută, dar s-a permis o libertate de interpretare cel puţin confortabilă, organizatorii scontând, în felul acesta, atât unitatea tematică, cât şi diversitatea formală a viitoarelor lucrări.

Jurizarea ofertelor de participare a acordat atenţie exclusivă proiectelor.[3] Nici vârsta, nici naţionalitatea, nici apartanenţa la o şcoală sau alta nu au fost criterii de discriminare în procesul de selecţie.

Proiectele selectate pentru a fi realizate în cadrul primei ediţii (23 august – 12 septembrie 2015) au fost: „Casa apelor” - Dinu Câmpeanu (România), „Formă emergentă” - Andrej Mitevski (Macedonia), „Peşte” - Krassimir Mitov (Bulgaria), „Începutul lumii” - Ana-Maria Negară (România), „Arca” - Eugen Petri (România), „Marele pescuit” - Serhii Sbitniev (Ucraina), „Năvod” - Carmen Tepşan (România).

Proiectele selectate pentru a fi realizate în cadrul celei de-a doua ediţii (7 august – 3 septembrie 2016) au fost: „Chira Chiralina” - Dinu Câmpeanu (România), „Tensiune” - Aleksey Kanis (Federaţia Rusă), „Dansul vieţii” - Leonid Kozlov (Ucraina), „Familie” - Malin Malinov (Bulgaria), „Chira Chiralina” - Iurie Platon (Republica Moldova), „Venus” - Elena Saracino (Italia), „Corzile inimii” - Serhii Sbitniev (Ucraina).

Şantierul a fost organizat în curtea Colegiului Tehnic „C. D. Neniţescu”. În 2016 a fost angajat un diriginte de şantier, după ce în 2015 această funcţie a fost îndeplinită de sculptorul Eugen Petri şi de angajaţi ai Muzeului Brăilei „Carol I”.

Transportul, cazarea şi masa au fost în întregime suportate de către organizatori. În plus, au fost puse la dispoziţie unelte electrice (polizoare, ciocan roto-percutor, burghie) şi materiale consumabile (discuri, siguranţe, prelungitoare, măşti de protecţie), precum şi o macara, o dată la câteva zile. O echipă specializată în degroşarea blocurilor de piatră a fost prezentă pe şantier ori de câte ori a fost nevoie.

După terminarea lucrărilor, fiecare sculptor a primit un onorariu reprezentând contravaloarea drepturilor de autor în cuantum de 2.000 de euro (impozabili, conform legislaţiei române în vigoare).

Materialul de lucru al primei ediţii a fost piatra de Başchioi (o varietate de gresie calcaroasă) – un material dificil, ale cărui vulnerabilităţi ascunse (fisuri interne şi caverne cu nisip) au determinat, în aproape toate cazurile, modificări ale proiectelor iniţiale, mai ales în sensul redimensionării dar şi, uneori, în sensul renunţării la anumite detalii. Într-unul din cazuri, cel al sculptorului Dinu Câmpeanu, problemele ivite în timpul degroşării au impus reconfigurarea completă a proiectului.

Având în vedere dificultăţile întâmpinate la prima ediţie, s-a decis prelungirea termenului de realizare a sculpturilor de la trei la patru săptămâni. O altă modificare importantă în organizarea celei de-a doua ediţii a vizat materialul de lucru. După închiderea carierei de la Başchioi, organizatorii au decis să procure marmură de Ruşchiţa. Este de aşteptat, în acest moment (decembrie 2016), că materialul de lucru al viitoarelor ediţii va fi tot marmura de Ruşchiţa.

Alina-Ruxandra Mircea,
Muzeograf, Secţia Artă Muzeul Brăilei „Carol I”

[1] Ceasul din Piaţa Traian a fost construit în 1909 de către Carol Sakar. Grupul statuar Traian datează din 1904-1905 şi se datorează sculptorului Take D. Pavelescu şi arhitectului Ion D. Trajanescu. Ansamblul de fântâni cinetice a fost realizat de Constantin Lucaci între 1986 şi 1989. Proiectul originar a fost completat abia în 2013, odată cu amplasarea, la baza scărilor ce coboară spre Faleză, a unei piese de sculptură monumentală din oţel inoxidabil polizat.

[2] V. descrierea temei ediţiei din 2015: „Mitul identitar al oraşului Brăila: Pescarul Brăilă, întemeietorul satului din care s-a dezvoltat târgul medieval, locul unor intense schimburi comerciale, aflat la originea oraşului modern Brăila, ultimul port maritim la Dunăre, hotarul dintre Orient şi Occident.”; şi a celei din 2016: „Chira Chiralina este un simbol al tinereţii şi frumuseţii, al farmecului feminin şi al bucuriei de a trăi liber.”

[3] Juriul a fost alcătuit din: Arhitectul Şef al Judeţului, Arhitectul Şef al Oraşului, un consilier judeţean, Şeful Direcţiei pentru Cultură din cadrul Primăriei Brăila, Managerul Muzeului Brăilei „Carol I”, Şeful Secţiei Artă a Muzeului Brăilei „Carol I”, un membru al Uniunii Artiştilor Plastici – Filiala Brăila, un reprezentant al societăţii civile, un reprezentant al presei locale.

Foto: Gabriela Pană
Foto: Gabriela Pană
Foto: Gabriela Pană
Foto: Gabriela Pană

TABĂRA DE SCULPTURĂ ÎN METAL, GALAȚI, 2016

Ediția a VII-a a taberei de sculptură în metal de la Galați, desfășurată în perioada iuie-octombrie 2016 și dedicată regretatului Silviu Catargiu, a propus candidaților din acest an tema "Arc peste timp". Cei 8 sculptori selecționați au lucrat în spații din Parcul industrial, urmând ca lucrările să fie amplasate pe faleză.

 

Denis BRÂNZEI
Denis BRÂNZEI, ©Fundația Mantu
Valentin VÂRTOSU
Valentin VÂRTOSU, ©Fundația Mantu
Sorin PURCARU
Sorin PURCARU, ©Fundația Mantu
Nicolae POPA
Nicolae POPA, ©Fundația Mantu
Laurențiu MOGOȘANU
Laurențiu MOGOȘANU, ©Fundația Mantu
Liviu MOCAN
Liviu MOCAN, ©Fundația Mantu
Gheorghe TERESCENCO
Gheorghe TERESCENCO, ©Fundația Mantu
Cătălin BĂDĂRĂU
Cătălin BĂDĂRĂU, ©Fundația Mantu

Le mulțumim pentru sprijinul acordat în perioada de documentare, domnului Ioan Tudor, director artistic al proiectului, și domnului Costică Voicu, directorul general al Parcului Industrial Galați și responsabil legal al principalului partener al proiectului, Fundația Mantu. Cei doi organizatori au răspuns cu multă amabilitate întrebărilor adresate de echipa de documentariști de la MNAC.

Ioan Tudor

 

Costică Voicu